Stilizarea modelului Lamborghini Diablo a fost lăsată pe mâinile celebrului Marcello Gandini, care modelase deja variantele Miura şi Countach. La fel ca modelul Countach, se baza pe un şasiu tubular, cu un motor puternic V12 montat longitudinal în spatele cabinei cu două locuri.

Puterea provenea de la o versiune de motor de 5.7L, cu 48 de supape ce aparţinea modelului existent Lamborghini V12. DOHC iar injecţia de carburant computerizată livra o putere uluitoare de 492 CP pentru Diablo. Astfel, maşina putea ajunge la viteza maximă de 325 km/h şi putea accelera de la zero la 100 Km/h în doar 4,5 secunde.

Caracteristicile standard nu erau în număr mare şi includeau scaunele si volanul reglabile, geamurile electrice şi un sistem stereo Alpine. Din 1993, s-a adăugat servodirecţia. Clientul putea adăuga echipamente opţionale sub forma unui scaun de şofer personalizat, schimbător de CD-uri telecomandat, amplificator pentru sunete joase, set pentru bagaje montat din fabrică şi un ceas Breguet la scandalosul preţ de 10.000$.

În 1993 a fost introdusă varianta VT a modelului Diablo. Cea mai importantă îmbunătăţire adusă variantei VT a fost tracţiunea integrală pe toate cele 4 roţi.

În 1994 au fost lansate două ediţii speciale pentru a sărbători a 30-a aniversare: Diablo SE30 avea 523 CP şi modelul special SE30 Jota dotat cu 595 CP. Au fost fabricate numai 23 de unităţi Jota.

Producţia a fost întreruptă în 1998 când Diablo a fost înlocuit cu Murcielago.

Limitele de viteză ale modelului Diablo testate de pilotul de curse Sandro Munari au demonstrat 340 km/h pe pista de testare Nardo.

Această maşină are numai 1921 km la bord.